DOAR 9 LEI |
joi, 5 ianuarie 2012
Balta Alba. Calatorie in Africa , Vasile Alecsandri
joi, 22 decembrie 2011
Orasul cu fete sarace, Radu Tudoran
DOAR 9 LEI |
Toate povestirile,inspirate dintr-o lume in care ai zice ca nu se intampla nimic,ca in targurile de provincie ale lui Sadoveanu, au subiecte tari, nu lipsite de elemente senzationale. Dupa fiecare s-ar putea face cate un film (in genul filmelor bazate pe nuvelele lui William Somerset Maugham). Exista multa epica in aceasta carte de debut a unui foarte talentat prozator. Dar exista, mai ales, un stil atragator, datorita caruia „vezi“ tot ceea ce-ti povesteste autorul.
criticul de carte Alex Stefanescu
marți, 20 decembrie 2011
La tiganci, Pe strada Mantuleasa, In Curte la Dionis - M. Eliade
Maitreyi, Nunta in cer, Romanul adolescentului miop, Noaptea de Sanziene, Intoarcerea din Rai, Huliganii.. toate aceste romane il au in comun pe istoricul religiilor, scriitorul de fictiune, filozoful si profesorul roman - Mircea Eliade, astazi urmand sa va prezentam si cea de-a sasea opera prezenta in colectia noastra - La tiganci, Pe strada Mantuleasa, In Curte la Dionis.
Nuvela fantastica La tiganci (scrisa la Paris, in 1959 si publicata in volumul omonim, in 1969, la Editura pentru Literatura) marcheaza inceputul unei noi etape in creatia literara a lui Mircea Eliade, in descendenta fantasticului filozofico-mitic eminescian, fiind considerata o capodopera a fantasticului romanesc.
Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubesti.
La tiganci, M. Eliade
marți, 13 decembrie 2011
miercuri, 7 decembrie 2011
Din lumea celor care nu cuvanta, E. Garleanu
Emil Garleanu, prozator, regizor, scenarist de film si jurnalist roman, se regaseste in Colectia Biblioteca pentru Toti cu cea mai cunoscuta opera a lui - Din lumea celor care nu cuvanta (aparuta pentru prima data in anul 1910), opera in care relateaza intamplari alegorice din viata gazelor, pasarilor, animalelor si plantelor.
Schitele Din lumea celor care nu cuvanta sunt rezultatul numai al inspiratiei si indemanarii sale artistice: "scoala noua" n-a avut nici o influenta directa in compunerea lor - incercarea de a-l substitui pe Garleanu d-lui Sadoveanu ca "vioara prima" a samanatorismului mi putea , sa reuseasca, intrucat tanarul ofiter barladean nu era, in realitate, decat o modesta vioara secunda.
criticul Eugen Lovinescu
vineri, 2 decembrie 2011
Meditatii si Elegii. Satire si Fabule, G. Alexandrescu
Din cele mai multe poezii, vedem în Alexandrescu o pornire firească spre o cugetare mai înaltă, mai abstractă, spre meditaţie; şi dacă adeseori versurile lui sunt încete şi greoaie, deodată o lovitură de aripă ne vesteşte urcarea apropiată. Şi în adevăr poetul se avântă înălţându-se într-un sbor falnic, pentru a pluti apoi în văzduhul liniştit: de acolo, pământul acesta i se pare ca o jalnică vale de plângeri, departe, departe, în care ne frământăm în zadarnice şi neputincioase svârcoliri. Pentru a pluti aşa de sus, Lamartine îi mai împrumută câteodată puternica lui aripă. Încet sau deodată poetul cade apoi din nou pe pământ...
Poetul vesteşte, preamăreşte, evocă şi pe urmă se opreşte deodată. Părându-i-se c-a mers prea departe, bănuiala îi muşcă sufletul şi-l face să se întrebe: dar dacă nu se va întâmpla? Farmecul e rupt. Plumbul din aripă atârnă şi vulturul cade din înălţimea albastră a nădejdilor, pe pajiştea verde a bănuielilor...
Poetul vesteşte, preamăreşte, evocă şi pe urmă se opreşte deodată. Părându-i-se c-a mers prea departe, bănuiala îi muşcă sufletul şi-l face să se întrebe: dar dacă nu se va întâmpla? Farmecul e rupt. Plumbul din aripă atârnă şi vulturul cade din înălţimea albastră a nădejdilor, pe pajiştea verde a bănuielilor...
În afară de asta, Alexandrescu mai e şi un intelectual, un cugetător îndrăgostit nu numai de largi gânduri, ci pornit şi spre o cercetare mai amănunţită. Talentul lui de cercetare, de analiză, pornit spre idei, spre pilduiri, sprijinit şi de o mare putere de observaţie a împrejurărilor din afară, şi mai ales de un puternic simţ moral au făcut din el un fabulist şi un satiric, de un însemnat înţeles social (...)
criticul Eugen Lovinescu
marți, 29 noiembrie 2011
Pasteluri si poezii populare ale romanilor, V. Alecsandri
Deja prezent in colectia Biblioteca pentru toti cu volumul Teatru, V. Alecsandri revine in atentia cititorilor nostri cu Pasteluri si poezii populare ale romanilor.
Urmeaza cateva citate din Titu Maiorescu, Asupra poeziei noastre populare si Directia noua in poezia si proza romana:
"D. Alecsandri împarte poeziile, culese şi întocmite de d-sa din gura poporului, în balade (cântece bătrâneşti), doine şi hore. În ele găsim poezia aproape a întregului popor: Moldova şi Ţara Muntenească, Transilvania şi Basarabia sunt deopotrivă reprezentate. Mai la fiecare poezie, la fiecare aluziune socială din ea, la fiecare cuvânt mai greu, D. Alecsandri a făcut note explicative, care, în cea mai mare parte a lor, adaugă la meritul cărţii şi cuprind observaţiuni pline de interes… Am trece mult peste marginile unui articol de revistă când am sta să relevăm toate frumuseţile din colecţiunea d-lui Alecsandri. Un singur punct ne permitem încă să semnalăm atenţiei cărturarilor noştri: cuvintele cele originale, care ne surprind mai pe fiecare pagină a acestor poezii populare…
După o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecea izolat în literatura ţărei sale, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor… Pastelurile sunt un şir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri, câteva idile, toate însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei, scrise într-o limbă aşa de frumoasă încât au devenit fără comparare cea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri, o podoabă a literaturei române îndeobşte… "
După o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecea izolat în literatura ţărei sale, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor… Pastelurile sunt un şir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri, câteva idile, toate însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei, scrise într-o limbă aşa de frumoasă încât au devenit fără comparare cea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri, o podoabă a literaturei române îndeobşte… "
joi, 17 noiembrie 2011
Povestea vorbii, Anton Pann
– O, Doamne! – răspunse bunul ghicitor –
Eu o ştiu pricina, frate slujitor,Şi tocma d-aceea vremea prelungesc,
Că îmi este milă lumea să muncesc;
Dar puteam inelul să-l ghicesc pe loc
Şi băgam d-atuncea pe mai mulţi în foc;
Ci crez omenirei, că om sunt şi eu,
Şi greşim adesea toţi lui Dumnezeu;
Dar el ne aşteaptă să ne pocăim,
Nu ne pedepseşte-ndată cum greşim,
Într-acest chip nouă pildă vrând a rău-n grab să-l pedepsim…
luni, 14 noiembrie 2011
Tari de piatra, de foc si de pamant, Geo Bogza
Dupa romanul Poemul invectiva, Shop Jurnalul se mandreste sa va prezinte o alta opera a scriitorului, jurnalistului, poetului roman, teoretician al avangardei, Geo Bogza, si anume Tari de piatra, de foc si de pamant (apare acum in prima editie integrala dupa cea din 1939, de la Fundatia pentru Literatura şi Arta "Regele Carol II").
Volumul lui Geo Bogza - Tari de piatra, de foc si de pamant, reuneste reportaje scrise in urma unor calatorii intreprinse in anul 1934, pe cand autorul era corespondent al ziarului Vremea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)